A Good Lie(a doua parte)

-Dragi elevi,va rog doar sa fiti precauti.Stiu ca au trecut doar 2 luni de cand am inceput scoala,dar vreau sa ma credeti ca nu stiu de unde au venit acesti inspectori.Va rog sa va imbracati in uniforma,sa nu va mai fataiti fara rost pe coridoare si sa raspundeti cat mai bine la orele de curs.
Doamna directoare parea atat de suparata si se tot uita in directia mea.Ma intreb ce se intamplase de parea atat de cufundata in ganduri si acea privire rece...Uhh,te sperie nu alta.
S-a sunat,in sfarsit.Nu mai suportam mult daca o mai vedeam pe directoare uitandu-se astfel de urat spre coltisorul meu....Am uitat,coltisorul nostru acum...Al meu si al lui Edward.De cand a venit,la aproximativ o saptamana a inceput sa ma abordeze.Iar mie imi place de el...E atata mister in jurul lui,iubesc ochii lui aurii,parul valvoi...Si corpul lui e atat de hot...Ma topesc uitandu-ma la el,in ochii lui...Ma pierd mereu in ei.
-Iubit-o,directorea vrea sa iti spuna ceva.In glasul lui se citea tristetea si mila...Ma intreb de ce,ce se intampla...Si el cum de stia ca directoarea vrea sa imi vorbeasca?Iar sunt confuza si paranoica.Tot timpul am impresia ca Edward este ceva...ceva neomenesc,dar normal ca asta nu e posibil.
-Domnisoara Cullen,vreau sa va anunt ca fratele d-voastra,Emmett, a avut un accident de motocicleta.Se pare ca nu va supraietui.
-Ce?Spuneti-mi ca nu este adevarat....
Ding Dong Ding,Ding Don Ding...Era soneria telefonului directoarei.A raspuns intr-un final.Edward ma tinea de mana,eu am ramas uitandu-ma in gol.Nu puteam sa imi cred urechilor.Emmett nu avea cum sa moara,nu putea sa faca asta.Carlisle trebuie sa il fi ajutat in vreun fel,are grija de el intr-un fel sau altul.E fratele meu,lumina ochilor mei.El imi lumineaza fiecare dimineata cu toanele lui de fraier scumpic,el m-a sprijint cand Jasper era sa se ia la bataie cu Edward pentru ca nu se inghit...El a facut ca viata mea sa fie roz.Nu poate sa imi faca una ca asta,nu poate sa plece dintr-o data sa ma lase singura in acest intuneric persistent.
El e viata mea.....
-Bella,te rog sa iti revi.Edward m-a lua in brate,mi-a sters lacrimile ce imi brazdau fata,m-a pupat pe par tinandu-ma strans la piept.El era atat de rece....Ma facea sa imi mai revin,fata imi frigea,prin fata imi treceau atatea imagini cu Emmett,in fiecare dimineata felul cum ma trezeste,la micul-dejun,cat de mult mananca el,jocurile lui video,meciurile de baseball,plimbarile afara..Emmett,te rog sa fi puternic!
-Bella,tocmai am vorbit cu tatal tau.Vrea sa te duci acasa...Imi pare rau.Directoarea m-a prins intr-o imbratisare,ceva neobisnuit ei.Dar ce vroia sa insemne acel "imi pare rau"?
-Bells,te duc eu acasa.E bine asa?Am dat din cap,parca nu puteam sa mai traiesc,inima imi batea atat de repede.Simteam ca o sa iau foc.
-Bella?Te simti bine?Am lesinat in bratele lui,intunericul m-a cuprins din nou.Mi se intampla cam des asta.

Auzeam voci in camera...Ceva in ceata,se auzeau ca din butoi.Imi e atat de greu sa disting realitatea de non-realitatea...
-Nu inteleg de ce trebuie sa il primim pe acest tradator in casa noastra.
-Carlisle,stiu ca tu ma crezi...Sti prea bine ca nu v-am tradat.Acesta era Edward,i-as recunoaste vocea dintr-o mie,are acel accent atat de perfect si deosebit.
-Taci naibii sugatorule de sange...
-Si tu esti unul!
-Terminati amandoi.Parca nu ati fi niste vampiri civilizati.Jasper,Edward,calmati-va!Trebuie sa vedem ce solutie gasim pentru Emmett!Acesta era tata cu acea voce autoritara...>Bella,trezeste-te!Au spus vampiri!!!< Taci dracu` constiint-o,sunt prea confuza ca sa realizez ce zic ei...Dar au zis vampiri...Creaturi mistice,acei morti reanimati care beau sange uman...Eu...Eu sunt o victima acum...Dar tata?Emmett?Jasper?Pana si Edward?Ei stiu despre asta?Sunt vampiri si ei?Sper sa fie un vis...Te rog sa fie un vis...
-Edward,se trezeste cumva?
-Nu stiu Carlisle,nu pot sa ii citesc mintea...Ea e diferita,e ca si cum in acel loc nu este ea.Noroc ca respiratia greoaie o da de gol...
-Inca doarme.Se auzi glasul lui Alice de undeva din stanga mea.Oare si Alice e vampir?
-Iubit-o....Dupa 5 secunde i-am auzit glasul lui Alice,parea destul de serioasa.
-Carlisle,stiu de tine si familia ta micuta de vampiri...Stiu ca Emmett nu e vampir,de asemenea si eu...
-Alice?Glasul iubitului meu se auzi scurt,intrebator.
-Ce naiba tot vorbiti voi aici?Se pare ca m-am trezit din intunericul ce ma invaluise,se pare ca am reusit sa il bat si sa  inving fiecare temere ce ma durea.
-Iubit-o?
-Bella?
-Fata mea...Toti se uitau la mine,parca vrand sa ma manance.De acum o sa mi se para tot ce vad,pe cine vad ca vrea sa ma simta moarta...E atat de aiurea.
-Edward,mergi cu Bella la o plimbare.Suna glasul tatalui meu destul de incet.
-De ce sa mearga el?Poate sa...
-Taci Jasper.Nu ii va face nimic.Alice parea sigura pe ea...Dar nu stiu cat de sigura eram meu...Pana la urma as fi mers cu un vampir la plimbare...As fi nebuna daca as pleca cu el...Dar pana acum nu m-a ranit,ba din contra..El m-a salvat de multe ori in ultima luna,niciodata nu m-a ranit...Deci as fi o proasta si daca nu as merge cu el...Ce sa fac???
-Bella,mergem?Si-a intins mana spre mine,eu cica trebuia sa imi pun mana in palma lui...Ezitam...Simteam privirile tuturor atintite asupra mea.Cu toata zarva asta nici nu am reusit sa ma uit in jurul meu.Eram in camera mea,acasa...Asta era sigur,aveam totul aici,pana si chitara la care cant rareori se afla langa fotoliul din colt.Nu am realizat ca Edward,aceasta fiinta mistica se afla langa mine.Astepta de ceva timp in fata mea.M-am ridicat fara sa fiu atenta la privirea lui,nu vroiam sa ma pierd in ea si sa par slaba din nou.